După cum se cunoaşte, s-a reintrat într-o situaţie de criză, odată cu reîntoarcerea propunerii legislative ce aduce modificări importante Legii 321, lege ce va intra astfel, în curând, în dezbatererile din Parlament.
Astfel, după ce iniţial proiectul de lege a fost reîntors, pe data de 10 mai, la Comisia pentru Agricultura din cadrul Camerei Deputaţilor, la mai puţin de o săptămână distanţă, „Legea Supermarketurilor”, cum i se spune, a fost reîntoarsă sprea a fi dezbătută în plenul Camerei Deputaților, într-o ședință neanunțată a Comisiei pentru Agricultură, cu ușile închise, care a durat doar câteva minute, fără alte dezbateri cu cei implicaţi.
Credit Foto: shutterstock.com
Reamintim că principala modificare a Legii 321 obligă „comercianții persoane juridice autorizate să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare – din categoriile: carne, legume și fructe – să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% corespunzător fiecărei categorii, provenite din lanțul alimentar scurt.”
AICI se poate parcurge, în întregime, documentul aprobat de Camera Deputaţilor, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, ce urmează a se dezbate în plen, în curând.
În fond, cele 3 elemente centrale pe care Legea 321 şi modificările acesteia le vizează, alături de efectele produse, sunt:
- anularea taxelor de raft (efect – creşterea inflaţiei)
- un termen de plată mai scurt pentru produsele fresh (efect – imposibilitatea producătorilor mici să-şi vândă produsele)
- produse româneşti în proporţie de 51% prin aplicarea lanţului scurt de aprovizionare (efect – importuri noi cu afectarea producătorilor locali)
De fapt, fiecare dintre aceste prevederi principale ale Legii menite să susţină produsele made in Romania se vor întoarce, până la urmă, împotriva producătorilor români, cei care ar trebui protejaţi şi, nu în ultimul rând, împotriva consumatorului. Să le luam pe rând:
1. CREŞTEREA INFLAŢIEI prin anularea „taxelor la raft”
Cele câteva efecte negative generate pe plan financiar, în urma aplicării modificărilor Legii 321, dejaenunţate de noi – creşterea preturilor la produsele româneşti, migrarea consumatorilor către o piaţă nefiscalizată şi anularea efectelor benefice ale reducerii TVA-ului la produse alimentare– vor duce, inevitabil, la creşterea inflaţiei.
Odată aplicată legea, iar taxele la raft vor dispărea, se va induce, dintr-o dată, o forţă de inflaţie foarte mare, pentru că se vor mări preţurile. Pentru clientul final înseamnă să cumpere mai scump, iar pentru economie, în general, înseamnă generarea unei inflaţii mai mari, o inflaţie abia temperată acum cca 20 de ani şi cu pericolul de a o creşte din nou cu câteva procente bune.
Detaliat, dacă un retailer nu va mai factura către furnizori aceste aşa zise „taxe de raft” sau taxe de servicii, acesta va fi obligat să le „ducă”, direct proporţional, în preţurile de la raft pentru a evita pierderile. Si cum marea parte a inflaţiei este dată de coşul zilnic de cumpărături, şansele ca inflaţia să crească, chiar cu 2 cifre, sunt mari. Efectele unei inflaţii mari vor duce la creşterea în cascadă a creditării şi a costurilor de creditare, atât pentru companii cât şi pentru persoane fizice, iar mai departe către scăderea nivelului de trai.
2. DISPARIŢIA A SUTE DE PRODUCĂTORI MICI, LOCALI prin scurtarea termenelor de plată la prdusele fresh
Printre modificările aduse Legii 321 se numără şi implementarea unui termen de plată de 7 zile pentru produsele fresh şi 30 de zile la restul produselor, conform modificărilor aduse Legii 321:
„Art. 8. – (1) Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate şi livrate se stabileşte prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depăşească 30 de zile calendaristice. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) produsele alimentare proaspete la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice . ”
Practic, pentru un retailer, este imposibilă scurtarea termenului de plată, nu doar din raţiuni care ţin de generarea unor probleme în cash flow, ci mai ales din raţiuni care ţin de zona de facturare. Câteva zeci de mii de facturi primite de la furnizori în fiecare lună (poate chiar sute de mii de facturi lunar la unii dintre retaileri care lucrează cu furnizori locali) nu pot fi gestionate într-un timp aşa de scurt, fără a aduce un aport masiv de resurse umane şi informatice, deci cu alte şi alte investiţii.
La fel, acest termen de plată este imposibil de aplicat şi din raţiuni logistice şi timpi de livrare, multe dintre livrări făcându-se pe bază de aviz, ulterior după recepţie, după verificarea conformităţii mărfii, a corectitudinii conţinutului de pe factură, a preţului agreat etc, iar apoi se emite factura şi se trimite prin curierat. Asta înseamnă alte zile în plus în acest lanţ ce însumează uneori peste 14 zile. Deci, imposibil de aplicat un termen de 7 zile.
Ca efect, retailerii vor fi obligaţi să lucreze doar cu acei furnizori mari care au deja integrate sistemele informatice cu cele ale retailerilor, iar restul furnizorilor – cei mai mulţi dintre ei – nu vor mai putea lucra cu marile reţele de magazine. Din nou, efectele legii lovesc în micii producători pentru că aceştia nu au capacitatea financiară să deţină astfel de sisteme informatice integrate. Doar o integrare cu o singură reţea de magazine costă de la câteva mii de euro în sus.
Dacă masura de reducere a termenelor de plată va fi aplicată şi pe zona de traditional trade (comercianţii independenţi), din perspectiva echităţii competiţionale, măsura nu ar trebui să afecteze doar retailul modern, iar atunci companiile mai mici, din lipsa de finanţare a stocurilor, se vor uita la toate stocurile care nu au rulaj şi vor ajunge la un sortiment foarte „de bază”, în cele din urmă. Apoi,îşi vor reduce foarte mult sortimentul astfel încât să îşi poată plătiti furnizorii la timp, ceea ce va duce, din nou, la dispariţia unor comercianţi.
3. IMPORTURI NOI CE VOR AFECTA PRODUCĂTORII LOCALI prin impunerea proporţiei de 51% a produselor româneşti, prin aplicarea lanţului scurt de aprovizionare.
Aceasta a fost unul dintre cele mai dezbătute contra – argumente ale aplicării Legii 321, cel care nu garantează sprijin pentru producătorii români și restrânge libertatea consumatorilor români de a alege.
Explicaţii: Lanţ scurt de aprovizionare, conform Legii 321 – „lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori;”
Şi pentru că argumentele contra acestei măsuri se pare că nu sunt suficiente, să mai facem o simulare, pentru a exemplifica încă odată inaplicabilitatea acestei Legi, în această formă, atunci când vine vorba de lanţul scurt de aprovizionare:
Un retailer recepţionează sute de tone/ zi de produse diferite, în condiţii de livrare cu camion tip TIR, cu marfă paletizată. Timpul mediu de descărcare al unui camion tip TIR este de cca 20 de minute pentru un camion cu mono-produs şi de cca 30 de minute dacă are mai multe tipuri de produse.
Un producător mic care livrează, să zicem, 300 de kg de produs şi, evident, nu are marfa sortată, calibrată şi paletizată, o descarcă la retailer pe un europalet, în funcţie de loturi şi pregăteşte documentele, proces care poate dura şi o oră. O oră pentru un singur producător. Matematic, cu actualul număr de rampe al unui retailer, dacă acesta va fi obligat să lucreze doar cu aceşti producători astfel încât să întrunească la raft proporţia de produse româneşti impusă, ar însemna ca marfa să se recepţioneze de la aceştia timp de 4-5 zile, non-stop.
Ori, într-o marjă de recepţie a magazinelor de cca 5 ore, în care marfa trebuie sa se recepţioneze la depozit, să se pregătească şi să şi ajungă în parametri de prospeţime şi de calitate la magazinele reţelei, acest lucru este împosibil. Ca variantă, retailerii ar trebui să-şi mărească de câteva zeci de ori numărul de rampe de descărcare, să-şi mărească implicit suprafaţa de depozitare, să-şi mărească foarte mult capacitatea de răcire şi, nu în ultimul rând, să-şi mărească considerabil forţa de muncă, ceea ce, per total, ar însemna costuri foarte mari.
Legea 321 nu dă nicio garanţie producătorului român şi nu îl susţine, lanţul scurt nu înseamnă neapărat implicarea producătorului român, ci poate însemna implicarea unor producători din Ungaria, Polonia, Bulgaria etc, deci creşterea importururilor, în defavoarea producţiei româneşti. Aceasta este una dintre contradicţii: ceea ce vrei să contracarezi prin această măsură, de fapt, amplifici.
Una dintre cele mai bune soluţii pentru a susţine producătorii locali, una win-win în raport cu retailerii, este o structură care să intermedieze procesul comercial şi logistic cu retailerii, o structură care să rezulte din asocierea si cooperarea mai multor producători locali pentru a deveni parteneri permanenţi ai retailerului modern.
Vis-a-vis de decizia pripită de a reîntoarce Legea în Parlament, Asociaţia Marilor Reţele de Magazine preciza:
„Prevederile absurde, inaplicabile și care încalcă evident regulile libertății economice și pieței concurențiale reprezintă elementele pe care această comisie le vede ca fiind parte a reformei agriculturii românești, dar nu-și asumă nicio răspundere, pasând convenabil problema la Guvern, care a dat aviz negativ acestui proiect de lege. Cu alte cuvinte, noi legiferăm, însă Guvernul trebuie să găsească soluții.
Prin lipsa oricărui studiu de impact și prin adoptarea unor concepte nevalidate nicăieri, considerăm că opinia publică a fost indusă în eroare de către Comisia de Agricultură, al cărei unic scop a fost acela de a lovi cât mai tare în comerțul modern, folosind fără nicio reținere slogane populiste care instigă la ură împotriva marilor retaileri.”
Readucem în discuţie soluţia principală de rezolvare a acestei crize: un studiu de impact cu privire la efectele generate de aplicarea noilor prevederi ale Legii 321.
În plus, anunţăm că, pe acest subiect, vom demara un set de materiale, cu mai multe episoade, care vor arăta direcţia greşită impusă de Legea 321 pentru că nu e de ajuns doar să spui că ceva este greşit dacă nu şi demostrezi acest lucru, dacă nu aduci argumente concrete. Prin aceste materiale, vrem să transmitem nişte informaţii legate de realitate, cu date, cifre concrete, adică cum stau, de fapt, lucrurile, pentru a demonstra că Legea 321 nu are aplicabilitate în această formă.
Sursa: Retail-FMCG.ro
